Max de la Step by Step la Traditional
După multe ezitări am decis să-l iau pe Max cu mine/noi în Bucureşti şi să-l dau la o şcoală tradiţională, o şcoală publică, una dintre cele mai bune din Bucureşti, Şcoala nr.11 Heliade Rădulescu.
Adaptarea lui Max a fost surprinzător de rapidă, încât la 6 săptămani de la prima zi în şcoala tradiţională a participat la concursul de matematică “Euclid”, un concurs destul de dificil, unde s-a descurcat mai mult decât onorabil, obţinând 74 de punct din 100. Pentru el care nu a fost antrenat într-un sistem cometitiv, şcoala la step by step fiind mai mult un loc de bună dispoziţie decât de muncă şi caznă, 74 de puncte ar putea fi apreciat drept o performanţă pentru sistemul standardizat de evaluare.
În rest, n-aş spune ca sistemul tradiţional este prea grozav în comparaţie cu step by step, şcoala tradiţionala dând dovadă de mută rigiditate, de reacţii predefinite, de gândire în şablon, marcată de prejudecaţi şi relativă intolerantă pentru o şcoala de elită cum se doreşte a fi Şcoala Nr.11. Nu mai vorbesc de ofertele comerciale de tot felul cu care sunt asaltaţi zilnic copiii de la Scoala 11, de parca scoala ar fi mai degraba un bazar decat un sanctuar al educatiei. Sigur, ca unele oferte de produse si servicii sunt utile si dezirabile, dar ofertarea este facuta intr-un mod haotic si lipsit de control, ofertanti de tot felul (cursuri de dans, de tenis, de fotografii personalizate, de gazete matematice, de povesti pentru copii etc) dand pur si simplu buzna in clasa in timpul orelor. Cu toate acestea, invatatoare, spre surpinderea mea, reuseste in cele 40 de minute ale fiecarei lectii, sa le transfer un volum important de cunostinte (mate si romana in special) si daca lucrezi si acasa sustinut cu copilul, acesta obtine calificative bune si foarte bune.
Voi mai reveni cu detalii despre scoala lui Max, pentru ca este un subiect care ma framanta si preocupa, poate mai mult decat ar trebui.
